Incerci sa nu fii in pas cu tendintele si nu reusesti, nu reusesti sa eviti depresia post vacanta, inca levitezi in spatiul si timpul ce tocmai a trecut, iar prezentul iti pare ca dureaza de o vesnicie.
Vremea se picura prin clepsidra, iar tu parca ai intrat intr-o cutie de carton minuscula si te dai peste cap sa iesi.
Cu fiecare incercare de iesire realizezi ca poate fi imposibil sa mai vezi lumina zilei astfel cum o stiai.
Nu e chiar atat de rau in cutie, dar din cand in cand ai accese de panica la gandul ca vei trai in cutia asta toata viata.
Dezamagirea este cu mult mai mare cand cunosti lumea din exteriorul cutiei, cand ai gustat-o si ai trait iluzia unei vieti lipsita de grijile apasatoare ale existentei incatusate de pana atunci, te simti precum fetita saraca ce priveste cu jind spre vitrina plina ochi de prajituri, a caror savoare a simtit-o intr-un trecut indepartat…
Ciudata si incapatanata creatura mai esti, caci dupa fiecare razvratire si fuga nebuna de scapare cazi epuizata intr-un colt, fiindu-ti mila de tine insati pentru esecul incercat, pret de cateva clipe, ca apoi sa pleci la fel de oarba si haotica spre acceasi iesire, amnezica fiind la cele intamplate de curand.
Da, exista scapare, desi nu esti sigura, iti spun ce-i din jur, si speri ca ai sa reusesti candva,…. atunci cand te va gasi norocul si pe tine …. Insa nu poate sa treaca o zi fara sa-ti amintesti ca fericirea poate fi gasita nu numai intr-o cutie, dar si intr-un pahar plin cu apa sarata de mare, dintr-un loc in care steagurile flutura nestingherite in miez de noapte.
andreealuca
