Impresii dunarene

Era o zi calda de vara, iar vantul nu adia nici sa miste o frunza. Statea in mijlocul lor, privind spre intinderea de ape.

Gandurile ii erau departe, la fel si inima, iar ceilalti ocupati sa pacaleasca natura.

Nu s-ar fi gandit la o asa maniera de a petrece timpul, desi era placut, ceva nu lasa implinirea sa i se aseze in suflet.

Poate ca era senzatia de foame, sau prezenta insectelor cei indepartau din timp in timp confortul.

Zgomotul motoarelor de barca se auzea in departari, iar valurile clipoceau simpatic langa ierburi.

Chicoteli si atitudini neintelese se afiseau pe mal, o baie in rau ar fi fost binevenita.

Dorea sa acapareze universul cu strigatul ei de plictis si nevoia de schimbare, insa un fluture multicolor ii risipi aceste ganduri neinsemnate.

E sambata se gandi…si ar putea incerca distractia din galagia orasului, dar comoditatea specifica celor epuizati i-a determinat pe ceilalti sa aleaga.

Oare cei ce se plictisesc de ceilalti sunt la randul lor la fel de plictisiti? sau plictisitori?

E vinovat acela ce nu permite ca sufletu-i vast sa fie regasit? ori cel ce afiseaza o simplitate molcoma, nesuferit de valoroasa in fata lucrurilor marunte?

Fluturele colorat ii distrase din nou atentia si-i alunga acele ganduri ce condamnau trufia, fiind la randul lor la fel sau poate ceva mai mandre.

Cum putea scapa de-aceste simtaminte fara cinste ce o incercau venind din eul primitiv al fiintei sale?

Se consola la gandul ca acestea pot fi infranate de ratiunea ce o insotea involuntar, iar daca-si putea recunoaste vina, era pentru ca pe sine se iubea!