Muzica din casti degrada realitatea inconjuratoare dandu-i senzatia ca joaca rolul principal intr-un film, iar gandul asta-i puse pe fata un suras, caracterizat probabil drept reactie la cea mai inocenta, naiva sau chiar prostuta idee ivita vreodata.
Campul arata ca in plina iarna, ochi de zapada inghetata, niciun semn de incalzire, raza de soare ori veselie specifica, nimic…
Dorea sa se simta la fel de increzuta ca acum trei ani, sau poate la fel de increzatoare, insa acum atitudinea sa nu trada decat multumire de sine, iar asta o speria cel mai mult.
Poftea dupa incertidunea ce-ti spulbera mintea in mii de cioburi colorate in la fel de multe culori, dorea adrenalina si dorul nejustificat, ascuns, timid, profan.
Credea ca nu exista calea spre obraznicie fara a lasa neatinse acele scrupule ce-i umpleau sufletul cu demnitate, nejustificat de altfel, dar atat de sacra…
pasagera din stanga isi infundase castile in urechi precum facuse si ea mai devreme, insa fara aceeasi neliniste tipica celor ce viata nu le-a infatisat bunele si relele, si fara dorinta de a complica lucrurile acolo unde nu este necesar, probabil ca era mult mai inteleapta decat fusese vreodata ea…
andreealuca
