Nu mai e mult pana voi afla daca temerile mele sunt intemeiate ori ba, insa m-a cuprins asa un dor, ca parca au intrat zilele in sac, si devin posesiva, asteptand ca timpul sa se scurga mai repede.
Asa ca ma cufund in rutina, pretinzand ca in fapt e mult mai interesata decat pare, insa alunec in fiecare minut cu gandul la tine. Nu-mi mai e teama ca ai sa lasi prosopul aruncat pe gresia din baie, ori ca ma vei innebuni cu meciuri la TV, sau poate cu serialele stupide pe care le urmaresti constincios…. acum mi-e teama ca te vei topi de caldura, ca nu-ti va placea ce gatesc sau ca uneori sunt excesiv de critica si ursuza, mi-e teama ca-ai sa fugi de indata ce vei vedea cum sunt eu in fiecare zi, ca te vei satura sa-mi vezi fata in fiecare dimineata, ravasita de dorinta organica de a mai dormi un minut!
Mi-e teama ca peste o vreme sa nu regreti, cu totate ca eu n-am sa regret niciun minut petrecut cu tine, mi-e teama sa nu descoperim ca de fapt avem dorinte contrare, dar cel mai mult ma tem sa nu-ti dai seama ca de fapt nu ma cunosti!
si cum a fost ? crezi ca regreta ? se pare ca nu !