Pentru a exemplifica mai bine, voi include aici si o recenzie a unui restaurant din Calarasi, orasul natal, pe care nu multi dintre voi il  vor vizita, insa doar asa, cu titlu de cobai va fi prezent aici.

Asadar, spuneam ca o experienta intr-un restaurant ar putea fi satisfacatoare, ceea ce ar presupune ca media dintre calitatea mancarii, a serviciului, atmosferei si a pretului platit pentru toate acestea, este un pic peste medie si nu pleci suparat si flamand de acolo.

In ceea ce priveste o experienta buna, aceasta presupune ca mancarea este bine gatita, exista o varietatea incitanta a meniului si servirea nu-ti dea batai de cap atunci cand ceri detalii suplimentare asupra preparatelor sau a bauturilor. Totodata, o experienta buna presupune si o atmosfera relaxata, un decor de bun simt si o consecventa a serviciilor.

Pentru o experienta excelenta astept ca restaurantul in sine sa spuna o poveste, sa induca o stare de bine, chiar si in cele mai epuizante zile, sa se preteze pentru ocazii speciale, iar serviciul sa fie ireprosabil. Meniu trebuie sa fie cu adevarat incitant, insa fara a avea o paleta mult prea larga de preparate pentru a face alegerea prea grea, iar mancarea trebuie sa-ti stimuleze toate simturile, pe langa excelenta in executare astept de asemenea si o prezentare superba.

Pentru o experienta, NU MERGETI ACOLO, de care sper sa nu scriu prea des, restaurantul nu trebuie sa fie groaznic din toate punctele de vedere, insa daca mancarea nu e gatita cum trebuie, iar serviciul lasa de dorit, credeti-ma ca nu am sa fiu indulgenta, intrucat apreciez ca atunci cand mergi la restaurant vrei cel putin sa nu pleci flamand sau cu o toxi infectie alimetara, si nici sa nu-ti para rau de banii pe care i-ai lasat, ci este musai sa existe macar RESPECT pentru consumator.

Astea fiind spuse, acum sa va impartasesc cate ceva despre Restaurantul Baden din Calarasi- Chicu- de pe malul Dunarii.

A fost o experienta relaxanta in ansamblu, meniul este destul de “standard” cu mici si ceafa de porc, insa consider ca este normal ca intr-un restaurant de provincie bucatarii sa nu se aventureze la cine stie ce specialitati, ci sa se adapteze dupa gusturile clientilor.

Baden este pe malul Dunarii dupa cum spuneam, terasa ofera o priveliste superba asupra fluviului si a orasului bulgaresc paralel, Silistra, insa ingeniozitatea de a-l imparti intr-un mic bistro cu foarte multa eleganta decorat, si o  sala mare speciala pentru nunti si alte sindrofii, m-a impresionat in mod placut, deoarece nu te astepti la asta in Calarasi.

Am comandat muschiulet de vita cu sos de smantana si ciuperci la gratar, care nu s-a dovedit a fi o alegere proasta, dimpotriva,vita era gatita mediu spre bine,  asa cum cerusem, iar sosul delicios. Portia destul de generoasa si n-am putut sa o termin, iar pretul pentru toate astea, genial, cu tot cu garnitura maxim 30 de lei!!! Servirea nu e prea rea, insa s-au strecurat cateva greseli, spre exemplu coamandasem pentru desert papanasi, iar mama, intrucat nu era infometata dorea doar papansi, iar ospatarul s-a grabit sa aduca friptura mea si papanasii mamei in acelasi timp, lucru ce se face doar la cerere, nu ca m-a deranjat prea tare, insa cand au venit papanasii mei, erau cam reci, ceea ce m-a dus la concluzia ca facusera in acelasi timp desertul, iar pana am mancat eu friptura, papanasii mei se racisera si se cam inmuiasera de la dulceata.

De asemenea au pus pe langa dulceata si un sirop foarte roz si dulce, asa de decor, care dadea farfuriei un aspect de sange dintr-un film de goraza prost! Limonada foarte buna, rece si suficient de dulce, minunata pentru o zi de sfarsit de vara la malul Dunarii.

Pentru acest restaurant calificativul experientei se ridica de la satisfactoare spre buna, si asta pentru ca atmosfera este cu adevarat relaxanta, preturile sunt mai mult decat decente, si privelistea face toti banii, iar daca nu ar fi avut europa fm in boxe, si papanasii ar fi fost gatiti dupa friptura, Baden ar fi primit calificativul BUN.

Pana data viitoare, cand voi vorbi despre un restaurant cu specific italian din Bucuresti, va doresc experiente excelente si nu uitati sa recomandati si altora!

Asa ca ma cufund in rutina, pretinzand ca in fapt e mult mai interesata decat pare, insa alunec in fiecare minut cu gandul la tine. Nu-mi mai e teama ca ai sa lasi prosopul aruncat pe gresia din baie, ori ca ma vei innebuni cu meciuri la TV, sau poate cu serialele stupide pe care le urmaresti constincios…. acum mi-e teama ca te vei topi de caldura, ca nu-ti va placea ce gatesc sau ca uneori sunt excesiv de critica si ursuza, mi-e teama ca-ai sa fugi de indata ce vei vedea cum sunt eu in fiecare zi, ca te vei satura sa-mi vezi fata in fiecare dimineata, ravasita de dorinta organica de a mai dormi un minut!

Mi-e teama ca peste o vreme sa nu regreti, cu totate ca eu n-am sa regret niciun minut petrecut cu tine, mi-e teama sa nu descoperim ca de fapt avem dorinte contrare, dar cel mai mult ma tem sa nu-ti dai seama ca de fapt nu ma cunosti!

Campul arata ca in plina iarna,  ochi de zapada inghetata, niciun semn de incalzire, raza de soare ori veselie specifica, nimic…

Dorea sa se simta la fel de increzuta ca acum trei ani, sau poate la fel de increzatoare, insa acum atitudinea sa nu trada decat multumire de sine, iar asta o speria cel mai mult.

Poftea dupa incertidunea ce-ti spulbera mintea in mii de cioburi colorate in la fel de multe culori, dorea adrenalina si dorul nejustificat, ascuns, timid, profan.

Credea ca nu exista calea spre obraznicie fara a lasa neatinse acele scrupule ce-i umpleau sufletul cu demnitate, nejustificat de altfel, dar atat de sacra…

pasagera din stanga isi infundase castile in urechi precum facuse si ea mai devreme, insa fara aceeasi neliniste tipica celor ce viata nu le-a infatisat bunele si relele, si fara dorinta de a complica lucrurile acolo unde nu este necesar, probabil ca era mult mai inteleapta decat fusese vreodata ea…

Gandurile ii erau departe, la fel si inima, iar ceilalti ocupati sa pacaleasca natura.

Nu s-ar fi gandit la o asa maniera de a petrece timpul, desi era placut, ceva nu lasa implinirea sa i se aseze in suflet.

Poate ca era senzatia de foame, sau prezenta insectelor cei indepartau din timp in timp confortul.

Zgomotul motoarelor de barca se auzea in departari, iar valurile clipoceau simpatic langa ierburi.

Chicoteli si atitudini neintelese se afiseau pe mal, o baie in rau ar fi fost binevenita.

Dorea sa acapareze universul cu strigatul ei de plictis si nevoia de schimbare, insa un fluture multicolor ii risipi aceste ganduri neinsemnate.

E sambata se gandi…si ar putea incerca distractia din galagia orasului, dar comoditatea specifica celor epuizati i-a determinat pe ceilalti sa aleaga.

Oare cei ce se plictisesc de ceilalti sunt la randul lor la fel de plictisiti? sau plictisitori?

E vinovat acela ce nu permite ca sufletu-i vast sa fie regasit? ori cel ce afiseaza o simplitate molcoma, nesuferit de valoroasa in fata lucrurilor marunte?

Fluturele colorat ii distrase din nou atentia si-i alunga acele ganduri ce condamnau trufia, fiind la randul lor la fel sau poate ceva mai mandre.

Cum putea scapa de-aceste simtaminte fara cinste ce o incercau venind din eul primitiv al fiintei sale?

Se consola la gandul ca acestea pot fi infranate de ratiunea ce o insotea involuntar, iar daca-si putea recunoaste vina, era pentru ca pe sine se iubea!

Vremea se picura prin clepsidra, iar tu parca ai intrat intr-o cutie de carton minuscula si te dai peste cap sa iesi.

Cu fiecare incercare de iesire realizezi ca poate fi imposibil sa mai vezi lumina zilei astfel cum o stiai.

Nu e chiar atat de rau in cutie, dar din cand in cand ai accese de panica la gandul ca vei trai in cutia asta toata viata.

Dezamagirea este cu mult mai mare cand cunosti lumea din exteriorul cutiei, cand ai gustat-o si ai trait iluzia unei vieti lipsita de grijile apasatoare ale existentei incatusate de pana atunci, te simti precum fetita saraca ce priveste cu jind spre vitrina plina ochi de prajituri, a caror savoare a simtit-o intr-un trecut indepartat…

Ciudata si incapatanata creatura mai esti, caci dupa fiecare razvratire si fuga nebuna de scapare cazi epuizata intr-un colt, fiindu-ti mila de tine insati pentru esecul incercat, pret de cateva clipe, ca apoi sa pleci la fel de oarba si haotica spre acceasi iesire, amnezica fiind la cele intamplate de curand.

Da, exista scapare, desi nu esti sigura, iti spun ce-i din jur, si speri ca ai sa reusesti candva,…. atunci cand te va gasi norocul si pe tine …. Insa nu poate sa treaca o zi fara sa-ti amintesti ca fericirea poate fi gasita nu numai intr-o cutie, dar si intr-un pahar plin cu apa sarata de mare, dintr-un loc in care steagurile flutura nestingherite in miez de noapte.

Acum stiu cat de superficiale si imature erau “dorintele” mele, si cat de indepartate erau de adevaratele nevoi.

Acum stiu cat de simplu e sa nu fii orb cand mergi prin vant sau ploaie, si cat de usor e sa accepti limitele asa cum sunt, nepretuite…

Acum stiu ca pot avea ceea ce nu credeam ca-mi doresc, pentru ca merita, pentru ca ma face fericita si pentru ca asa a fost sa fie!

Acum stiu unde mi-e locul, iar fericirea descoperirii sale este comparabila cu idea de paradis scrisa si rescrisa in copilarie, fireasca, launtrica, neperceptibila din exterior.

Acum ne jucam cu drag, deschidere si pasiune sincera, fara a pune la indoiala consecintele….

Acum te-am gasit si odata cu asta am raspuns intrebarilor nesuferite ce ma chinuiau…

Acum ti-e chipul si spiritul conturat clar, si e tot ce conteaza pentru mine!

Sunt motivata insa de convingerea ca exista ceva ce poate fi gasit, ce trebuie gasit…

Vei spune ca n-am  atitudinea nelinistita a omului aflat in cautari, si ca mai degraba ma las purtata de ganduri…

Revenind la cutii si analizand convingerea ce exista ceea ce caut intr-una din ele, ma gandesc ca poate le-am dat prea multa importanta, si ca in esenta lucrurile pe care le caut nu-s ascunse, nu-s dosite in cutii….ci zburda fericite pe strada, prin parcuri, sau au plecat la cinema…

Cand probabilitatea imensa ca acest gand sa fie expresia realitatii mi se incuibareste in cap, devin anxioasa si privesc pierduta in jur, prefer sa revin la cutiile mele prafuite, chiar de-o fi sa caut o mie de ani…

Ciudat e ca de fiecare data cand visez, parca totul mi se expune ca unui observator, si mi-e ciuda ca din pozitia asta ingrata nu pot actiona nicicum…. asa incat raman neputincioasa in fata intamplarilor ce se deruleaza dupa un scenariu ce nu pare facut de inconstientul meu.

Nu-mi mai amintesc ce am vorbit, dar cu siguranta n-am dezbatut subiectele din scrisorile de alta data, si de asta sunt convinsa mai cuseama pentru ca zambeai cu gura pana la urechi, foarte greu iti fura cineva un zambet atat de sincer ca acela…

Daca as fi scris scenariul visului cu mana mea, atunci am fi stat pe o fata de masa din aceea in carouri albe si rosii, am fi avut un cosulet de rachita din care am fi scos tarte si vin rosu, am fi ciocnit pentru liberatatea de a avea o zi insorita pe care s-o petrecem lenevind…. Mi-ai fi spus tot ce ti s-a mai intamplat de cand nu ne-am vazut si mi-ai fi cerut sfaturi, eu le-as fi dat cu bucurie, ca de fiecare data, iar tu ai fi ras pe seama seriozitatii excesive cu care tratez totul.

Mi-ai fi povestit din copilarie lucruri nestiute si mi-ai fi soptit secrete bine ascunse….. ti-as fi cantat doina aia trista pe care o stiu de la 4 ani…., apoi ne-am fi urcat pe motorul pe care doresti tu sa ti-l cumperi si ne-am fi intors acasa, zambind….

Stiu ca n-am imaginatia bogata, dar poate ca e mai bine asa, macar visele mele nu-s cu desavarsire de nerealizat, si-ntr-o zi chiar vom merge la picnic pe neasteptate!

Nu cred ca a fost bolnav vreodata, desi la o prima privire te-ai putea pacali. Cred ca a fost mare vedeta la timpul lui, platanul asta, de fapt cred ca unii inca-l mai cred un star al Cismigiului. Ignora orice si pe oricine-i trece calea, chiar si pe mine care-i scriu o recenzie de zile mari.

Draga Platane,

stiu ca m- asculti cand iti vorbesc, dar oare n-ai putea face un efort sa-mi si raspunzi? Caci n-am venit sa ma plang, sau sa cer sfaturi, ci am venit sa te admir!

Stii… un prieten imi spunea zilele trecute ca platanul din Gradina Botanica e mai frumos decat tine…..eu nu stiu ce sa cred, pentru ca eu nu compar platanii intre ei, pentru mine sunteti la fel de frumosi, doar ca el sta mai ascuns acolo si nu-si etaleaza fatis frumusetea asa cum o faci tu……Vezi tu, el e mai modest….sau poate ca gresesc si dintre voi doi el e cel mandru de sine, caci din egoism nu-si afiseaza frumusetea, iar tu o imparti tuturor…

Spune-mi Platane draga, cum ti-ai pierdut bratul? A fost intr-o lupta apriga cu vantul? Sau poate-ntr-un duel pentru vreo pasare maiastra? Ori ti l-au taiat asa fara de veste in timp ce tu dormeai? Te doare inca?

Platane, tu ai idee cati cercei ai? I-ai numarat vreodata? Dar agrafe cate ai? Off……cat esti de incapatanat!!! Ma doare gatul mintii de cat de tare am strigat, doar, doar m-oi auzii!

Iti place covorul asta de pietre albe pe care ti l-au pus? Dar reflectoarele astea strambe, te ajuta la ceva? Sau iti afecteaza somnul de frumusete? Mda…..esti tare frumos Platane, dar nu pot insista la nesfarsit…de nu vrei sa vorbesti cu mine, inseamna ca te deranjez, sau ca n-am gasit un numitor comun, oricum nu m-am priceput vreodata la matematica.

Promit sa tac, mai fumez o tigara si plec….

Vrei sa ma-ntorc alta data?